E foarte simplu, e un joc

Cand cuvintele isi sleiesc substanta si nervii se dizolva ne salveaza muzica.

I-am imprumutat ceva cuiva, dar nu mai stiu ce si cui

Multe s-au ratacit sau se odihnesc acum pe rafturi straine.
Patesc asta de cand ma stiu. Cand un lucru, in special carte, imi place FOARTE mult, simt nevoia sa il dau mai departe. sa il recomand, laud, comentez, elogiez si pe urma sa il instrainez. Tanjesc dupa el o vreme apoi, inevitabil, uit cui l-am imprumutat. Am incercat sa fac liste. Le-am pierdut. Am intrebat. Nimic.
Ciudat, chiar si asa, ceva ma facea sa imi infrang parerile de rau. Cineva se bucura, la randul lui, de un lucru de care eu si eu m-am bucurat :) se bucura datorita mie. si cartea mea, in loc sa isi sfarseasca drumul in biblioteca mea, a mai castigat un suflet.
Bine, uneori gargara asta nu functioneaza si atunci imi cumpar iarasi cartea pe care i-am dat-o dumnezeu-stie-cui.
dar cel mai nasol e atunci cand le dau altora in dar lucruri pe care mi le doresc eu. se intampla.

teorii

De ce toate teoriile conspiratiei sunt distopii? de ce conspiratia duce neaparat cu gandul la ceva nasol?
daca lumea in care traim azi e una dubioasa, nesanatoasa, daca, sa zicem, am sti sigur (sic) ca la conducerea ei sunt doar incompetenti cu cravata sau afaceristi pentru care incalzirea globala e doar o metoda de specula, de ce nu s-ar realiza o conspiratie pozitiva, care sa dea peste cap sistemul, sa-l faca asa cum trebuie?

M-am apucat simultan de '1984' (1949) si de 'minunata lume noua'...nu ma pot hotari ce, cum e mai freaky.

-despre Aldous Huxley: In Scopuri şi mijloace explica faptul ca in civilizatiile moderne majoritatea oamenilor doresc o lume a libertatii, pacii, dreptatii, si dragostei fratesti, desi nu au nici cea mai vaga idee cum sa o realizeze.

-despre George Orwell: socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul războiului civil spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă (PMUM).

Ideea e sa nu te opresti niciodata din cautare

Am cautat caii si am gasit asta:

Si zau ca nu ne-am suparat.
Nu stiu cat am stat si oricum, ma indoiesc ca acolo exista timpul.
Ca si Fat-Frumos care trece de incercarile initiatice pentru a fi demn de mana printesei si de titulatura de urmas al regelui, noi am trecut cu bine de Gaura din Gard, in care destinul ne-a aruncat imediat ce am iesit in soseaua Petricani. demonul gaurii, responsabil cu paza campului de gunoaie, era probabil la wc sau, innebunit de singuratate, se aruncase intr-un lac - Tei dupa toate probabilitatile.
Fortuna ne-a luat sub aripa ei ocrotitoare si la trecerea pe langa Adapostul Toaletelor, astfel incat am trecut si de acest obstacol fara incidente majore - cele minore au vizat doar atacurile de panica succedate de hohote de ras.

E bine ca exista locuri. si e genial sa le vezi.
Zambetul de fotograf. sau bucuria unei descoperiri (kinder surprise)


o usa de frigider sprijinita intr-o lopata - o ciudatenie in oricare alt context

Pentru Negrut. si Ginger

Imi vine sa plang.
Oamenii sunt cele mai nenorocite fiinte.

La adapostul Tei-Toboc mai multi cai isi duc zilele din mila catorva persoane inimoase care le duc din cand in cand morcovi, mere si graunte. Unii au fost batuti si chinuiti indelung, impartindu-si viata intre grajduri insalubre, hamuri si biciuri. Cine nu a citit Negrut la varsta de 9 ani si nu a recitit-o pe urma de mai multe ori nu are cum sa stie cat de dureroase sunt infectiile copitelor provocate de paiele amestecate cu balegar. nici cat de chinuitori sunt ochelarii de cal, care le acopera ochii frumosi si ii obliga sa vada doar in fata.

Eu stiu ca atunci cand un cal iti mananca din mana si iti pipaie palma in cautarea cubuletului de zahar cu buzele lui groase din care rasar fire tepoase te simti mic si nevolnic. si vezi urechile ciulite si ii simti forta scaparatoare din copite si tremurul crupei si incordarea plina de energie sau linistea calda. si atunci se poate intampla ceva extraordinar. calul fornaie si, dezvelind niste dinti infricosatori si murdari, rade...

Cum poti sa vorbesti despre fiintele astea libere si maiestuoase referindu-te la martoagele care imbatranesc in hamuri, folosite doar pentru caratul poverilor? cum sa le furi galopul si maretia pe care doar cerul si campurile salbatice le cunosc?

Cum sa-i folosesti la cele mai grele munci si sa te descotorosesti de ei ca de leprosi?

Sambata ma duc la Toboc.

Status

Dragostea e atunci cand e vara si ti se rupe tocul pantofului in asfaltul incins - e semn ca cineva se gandeste la tine. face vraji. te vrea inapoi.

Primavara (II)

Cu siguranta tranzitia anotimpurilor ma marcheaza de fiecare data. Anul trecut am peceput-o cam asa (randuri recuperate):

Primavara exista pentru ca avem o clima temperat-continentala, pentru gandacei, pentru flori, si pentru ca noi sa ne indragostim. Sa-mi fie ieratate sentimentalismul, lipsa de seriozitate, naivitatea...spuneti-i cum doriti. Dar am o scuza...e primavara. Ar trebui sa existe o terminologie speciala pentru starile de primavara – primastari. Pentru cei care nu le-au identificat deja (pentru ca le simt, doar ca nu le constientizeaza), primastarile sunt senzatiile care vin odata cu randunelele. Orasenii sunt, poate, ceva mai feriti de simptome, asta pentru asfaltul, aerul conditionat, blocurile si poluarea ne lipsesc de simtul primastarilor. In cazul asta, singura perceptie a primaverii este catalogata drept “schimbare de sezon”, reflectata, cel mai adesea, doar prin schimbarea garderobei si molipsirea cu vreo viroza. Vorbesc despre momentul in care iesi intr-o buna dimineata din casa si dai cu privirea de copacelul din fata blocului, neobservat pana atunci. Nu, nu a nins.

Vorbesc despre prima respiratie de primavara.

Vine primavara

A inceput numaratoarea inversa.
Stii ca vine, pentru ca simptomele sunt aceleasi in fiecare an. corpul devine prea mic, a intrat la apa si te strange, stai incovoiat in el si nu poti sa respiri bine. plamanii nu mai fac fata, oftezi mereu fara sa fii trist, incerci sa-ti oxigenezi creierul cu aerul asta nou, pe care il adulmeci ca un manz. strazile murdare s-au transformat in poteci, nu te poti decide pe care sa o alegi, te opresti beat parca la fiecare intersectie si nu stii incotro sa o apuci, ce sa iti doresti si cine sa fii.

Incepe curatenia de primavara. trebuie trase toate sertarele in care s-a adunat mizerie si praf, scuturate bine, golite de amintiri inutile. Trebuie alungati paianjenii care si-au facut culcus in ganduri. in plasa lor s-au prins multe dorinte si au murit multi fluturi, dar tocmai de-asta iubim minunea de primavara, ne aduce toate culorile si visele inapoi, proaspete, ne intinde comori la picioare, simplu, ca si cand ar rasturna un cos cu mere...

Va implor, daca stie cineva o tara in care e numai primvara, sa-mi spuna repede unde e si cum se poate emigra acolo..

duminica.atat.

Amimtirea durerii de masea coroborata cu o lectura soft despre un razboi animat de tipi care isi uita membrele prin diverse locuri. si suieratul metroului, muzica urbana progresiva si ziua de duminica, uda, cenusie, semi-calda.