dibuite printre radacini

"Nu sunt in stare sa ma lipesc de oamenii metodei si de satisfactiile usor de implinit. Alegerea mea nu sovaie niciodata, sunt atras de chinurile mici, de oamenii care nu au nevoie de slugoi, ci de paine, de leacuri si de prieteni.
Construiam in gand aziluri, case pentru copiii orfani, curti cu cotete calde pentru lighioanele abandonate. As face o tara si pentru muste, numai sa se simta bine. As desfiinta mancarea de hoit, as suprima abatoriile, macelariile, fripturile si as recomanda tuturor poame, paine, mamaliga, lapte si branza. As darama inchisorile, sa nu se mai canoneasca oamenii. Am stofa de reformator. Halal de revolutionar, care isi incepe realizarea omului nou de la salada si lapte covasit, si proclamatiile din iaurgerie!
Cand ploua, ma gandesc la cainii fara adapost si la toate lighioanele din paduri si din pamant, pe care natura le face si civilizatia le extermina pe generatii. Daca nu m-ar manca lupii si nu m-ar musca serpii, am temperament sa fiu un Mantuitor al biologiei si sa tin fiarelor predici de pe munte sau din copac. Mi-e mila de fiecare din ele, o mila profetica si sfasietoare. Si sunt indignat de organizarea pe care si-a dat-o de univers omul acaparator. El a scris un Vechi si un Nou Testament ca sa guverneze oamenii deghizati si nu s-a simtit in stare sa intocmeasca o religie pentru catari si carabusi.
Nefericirea oamenilor vine de la usurinta cu care se lasa pacaliti, complicata cu orgoliul ca pot si ei pacali pe altii. Cu cat e mai absurda minciuna, cu atat prestigiul ei sporeste. O sumedenie de papusi de carpa si paie tin lumea inlantuita de caltii si taratele lor. Daca un cadavru a durat un timp, el se sfinteste pentru ca a durat, si cand scuipi in el te faci vinovat, si soborul te trimite la spanzuratoare pentru un cot si jumatate de musama infasurata pe o momaie falcoasa. Fiind o vita care si crede si se si indoieste, omul iese din indoielile credintei excitat. E o granita de-a lungul careia traiesc manechinele cu gatul dat la strung, fara capatana, bont, si fara brate, pe un singur picior, omul sintetic, - linia dintre ce stii si ce nu se poate sti. Aici se descalta toti demagogii credintelor si ideilor si fac baie de picioare in sufletul tau." (T.Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire)