saptamana-sfarsit

cosmoagonie

-Totul a pornit de la faptul că asta era ca un vapor. Si te-ai gandit ca trebuie sa o pui intr-un cerc care e pamantul.
-Nu, am zis ca asa s-a facut si lumea, de la bufnitura aia
Eu vroiam sa pun halba si nu nimeream punctuletul asta mic, incercam sa nu o pun in ocean, ma jucam eu cu mintea mea.
-S-a izbit chestia asta tare, asta a fost doua forte foarte puternice in cel mai mic punct. In locul ala, numai in locul ala se unesc ele, intr-un milimetru perfect, nu?
-Ala mic de tot?
-Ala frate micu ma, micu, pe care nici nu poti sa ti-l imaginezi tu sau eu, cel mai mic
-Atomul?
-Cred ca da, nu stiu ca nu ma pricep la fizica – a încercat claudiu sa ma invete dar mi-a zis eşti tută

destinatia new orleans cu escala in chile

fix atmosfera aia, de camera underground, ce aduna oameni impatimiti in jurul scrumierelor fumegande, in spatele cartilor de poker sau bridge. o chestie exclusivista, masculina, o atmosfera in care se strecoara doar chelnerul si din care razbat doar priviri ce cantaresc, masoara, dezbraca..

si mai sus, la mansarda, suspendata, o adunare vesela,dar nezgomotoasa, vie, indivizi intre doua varste, care asculta, zambesc si din cand in cand aplauda. trei oameni s-au gandit sa le faca o surpriza prietenilor lor. si-au adus costumul, saxofonul, percutia si vocea, s-au instalat pe un colt de masa si canta. destinatia new orleans cu escala in chile.