last cup of sorrow. and pack of cigarettes.

decizie finala si irevocabila: MA LAS DE FUMAT. si de data asta pe bune.

azi am rams fara tigari la mijlocul cafelei. nu am putut sa vad partea plina a cestii. mi-am facut monetarul, situatia era dramatica. e nevoie de rabdare pentru a dibui 3,5 de lei atunci cand stii ca nu ii ai. am realizat ca bucuria descoperirii de la kinder surprise e cacat pe langa satisfactia de a gasi o moneda de 5 bani in locul in care te astepti mai putin. memoria lucreaza, inversand cronologia, pentru a fixa locul in care, la un moment dat, retina a inregistrat o moneda cazuta pe jos, senzorii tactili au intuit protuberenta unui buzunar cu captuseala rupta. cartile, cutiile de bijuterii, gentile vechi, buzunarele devin potentiale pusculite si sunt luate la mana cu perseverenta.

o ora mai tarziu ieseam din casa victoriasa cu o poseta plina de marunt pe care l-am inmanat vanzatorului.

"Sa stiti ca de maine tigarile se cumpesc cu 4 bani", m-a avertizat el prevazator.

aha

De ce uram/iubim Bucurestiul?

Pentru ca nu ne lasa uneori alternativa.

Stau in mijlocul strazii si nu ma pot decide ce e. un oras strivit, molestat, care scanceste, cu ultimele forte, abia respirand..sau un organism pervertit ce se dezvoltat desantat, cu steroizi si paraziti, cu mirosul unui cadavru printre flori.

orasul asta care izbucneste de viata in unele zile si impietreste sub praf in altele.

cu statuile lui, cu ciorile, cu ultimul palarier mestesugar cu cersetorul cu icoana atarnata de gat si gangurile mirosind a urina si oamenii grabiti si treptele care te gazduiesc si orasul paralel al mansardelor si fatadelor cu ingeri, cu cet-uri gri si terase zgomotoase, cu strazi desfundate, cu oameni care iti pot schimba viata.

home, sweet home..

Ce imi place sa ma intorc din excursii!!! Mai ales cand stiu ca dupa o zi o sa imi fac din nou bagajul :D


Astazi m-am intors dupa o plecare de aproape 3 saptamani. Perioada excursiei in care am fost plecata este, in general, direct proportionala cu bucuria cu care ma asteapta cei de acasa:
1 saptamana = ai mei scurteaza vizita in care au fost plecati ca sa vina mai repede acasa si sa stam la taclale.
2 saptamani = mama imi face salata de rosii (productie din gradina personala) si Andrei ma ia cu masina de la tramvai.
3 saptamani = mama ma intreaba la telefon, cu 3 zile inainte, ce vreau sa mananc, o eventuala vizita la prieteni se amana, iar Andrei vine sa ma ia de-a dreptul de la gara.

la reuniunea ad-hoc am fost updatata cu urmatoarele vesti:
- mama a fost internata in spital si se va opera. evident, la telefon mi s-au ascuns aceste informatii, chipurile sa nu ma ingrijorez. mama se dadea curajoasa, dar s-a scapat cand a mentionat ca a plans de frica cand a aflat de operatie. m-am simtit ca un kkt.
- Ozzy si Nero s-au batut din nou, de data asta prin gard. Cauza a fost cea obisnuita, gelozia feroce a lui Ozzy. Pentru calmarea spiritelor s-a folosit, ca de obicei, furtunul cu apa. Botul lui Nero a sangerat un pic vreo 2 zile.
- catelusa de pripas a fost in final adoptata. precizare inutila avand in vedere ca am gasit-o instalata pe hol
- catelusa a fost botezata Nikita, Andrei a fost nashul. Se pare ca raspunde la nume si judecand dupa mofturile pe care le face la mancare, a avut candva stapan (aici mi s-a povestit detaliat meniul preferat al Nikitei).


mama mi-a povestit o faza interesanta despre una dintre colegele ei de salon, de la municipal. Femeia era sarita si era acolo din cauza unei rani care i se vindeca f greu si pe care o tot zgarma. Din cauza asta, pe timpul noptii i se legau mainile pentru ca isi scotea tot timpul pansamentul si umbla la rana.

Familia ei (fiu, nora si un nepot) murise intr-un accident de masina. I ramasese insa un nepot care nu era in masina in timpul accidentului. Femeia a innebunit din cauza socului si le teroriza pe celelate bolnave urland cat era ziua de luunga: "Claudio, mesteca si tu in oala aia cu mancare", "Pune mancarea in frigider!", "Catalin, a venit taicatu de la serviciu?", "Du-te si cumpara portocale ca maine e Ajunul si trebuie sa impartim copiilor portocale!", "Claudio, trebuie sa facem ciorba de burta. Taie burta bucati mici si pune-le la fiert".

Incheierea mamei a fost "tot ce spunea era perfect valabil, dadea sfaturi foarte interesante, doar ca nu se potriveau cu realitatea".