duminică, 30 august 2009

De ce uram/iubim Bucurestiul?

Pentru ca nu ne lasa uneori alternativa.

Stau in mijlocul strazii si nu ma pot decide ce e. un oras strivit, molestat, care scanceste, cu ultimele forte, abia respirand..sau un organism pervertit ce se dezvoltat desantat, cu steroizi si paraziti, cu mirosul unui cadavru printre flori.

orasul asta care izbucneste de viata in unele zile si impietreste sub praf in altele.

cu statuile lui, cu ciorile, cu ultimul palarier mestesugar cu cersetorul cu icoana atarnata de gat si gangurile mirosind a urina si oamenii grabiti si treptele care te gazduiesc si orasul paralel al mansardelor si fatadelor cu ingeri, cu cet-uri gri si terase zgomotoase, cu strazi desfundate, cu oameni care iti pot schimba viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu