I-am imprumutat ceva cuiva, dar nu mai stiu ce si cui

Multe s-au ratacit sau se odihnesc acum pe rafturi straine.
Patesc asta de cand ma stiu. Cand un lucru, in special carte, imi place FOARTE mult, simt nevoia sa il dau mai departe. sa il recomand, laud, comentez, elogiez si pe urma sa il instrainez. Tanjesc dupa el o vreme apoi, inevitabil, uit cui l-am imprumutat. Am incercat sa fac liste. Le-am pierdut. Am intrebat. Nimic.
Ciudat, chiar si asa, ceva ma facea sa imi infrang parerile de rau. Cineva se bucura, la randul lui, de un lucru de care eu si eu m-am bucurat :) se bucura datorita mie. si cartea mea, in loc sa isi sfarseasca drumul in biblioteca mea, a mai castigat un suflet.
Bine, uneori gargara asta nu functioneaza si atunci imi cumpar iarasi cartea pe care i-am dat-o dumnezeu-stie-cui.
dar cel mai nasol e atunci cand le dau altora in dar lucruri pe care mi le doresc eu. se intampla.