Primavara (II)

Cu siguranta tranzitia anotimpurilor ma marcheaza de fiecare data. Anul trecut am peceput-o cam asa (randuri recuperate):

Primavara exista pentru ca avem o clima temperat-continentala, pentru gandacei, pentru flori, si pentru ca noi sa ne indragostim. Sa-mi fie ieratate sentimentalismul, lipsa de seriozitate, naivitatea...spuneti-i cum doriti. Dar am o scuza...e primavara. Ar trebui sa existe o terminologie speciala pentru starile de primavara – primastari. Pentru cei care nu le-au identificat deja (pentru ca le simt, doar ca nu le constientizeaza), primastarile sunt senzatiile care vin odata cu randunelele. Orasenii sunt, poate, ceva mai feriti de simptome, asta pentru asfaltul, aerul conditionat, blocurile si poluarea ne lipsesc de simtul primastarilor. In cazul asta, singura perceptie a primaverii este catalogata drept “schimbare de sezon”, reflectata, cel mai adesea, doar prin schimbarea garderobei si molipsirea cu vreo viroza. Vorbesc despre momentul in care iesi intr-o buna dimineata din casa si dai cu privirea de copacelul din fata blocului, neobservat pana atunci. Nu, nu a nins.

Vorbesc despre prima respiratie de primavara.