imi face rau sa privesc lumea. sa ma uit la copii sau la oi.
doamne mic, dedica-mi un soare mic, doamne, pentru sufletul meu.
ma misc, sughit, citesc, mananc, gandesc, ma intorc incet pe piciorul drept, vai, cat sunt de destept!
d-zeu, iata o vorba pe care am auzit-o la nea Georgica si pe care o zic toata ziua fara sa stiu ce inseamna.
cum sa defaci nodul asta? cum sa nu mai vrei? nu sunt facut decat din noduri care exista si care vor sa fie noduri.
teatrul este expunerea unui lucru destul de rar, destul de straniu, destul de monstruos.
eu nu am simtit nevoia sa stiu mai mult. fiecare intrebare strapunge fiinta. inseamna ca ai in tine vidul.
dar eu cred ca fiecare dimineata e altfel. lumea renaste curata, neprihanita. dar pentru asta..trebuie sa iubesti.
eu nu am nevoie decat de un om si de putin cer.
nu pot suporta sacrificiul. vreau sa am timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu