miercuri, 16 septembrie 2009
Voi, cei ce urcati, lasati dracului orice speranta!
Si s-a terminat concediul. au fost zile, nu mai stiu cate, care s-au succedat ametitor, ori s-au scurs innebunitor de lent si au lasat niste amintiri vagi de oameni in care am ingropat momente si planuri pe care le-am transformat in schite.
.......
Astazi am fost pentru prima oara pe teren cu Maria. Maria lucreaza la noi pe foto si am remarcat-o repede pentru ca e frumoasa si poseda un miserupism irezistibil. cand am vazut-o prima oara avea par lung, negru si purta fuste lungi, totul in fiinta ei parea asezat si sfios. cand m-am intors din delegatie, la biroul Mariei, pe scaunul ei, statea o gagica cu o tunosoare de videoclip rancid, dar cu acelasi miserupism.
Discutia cu Maria, la metrou, mi-a confirmat o parte din ceea ce inregistrasem incredula, din barfele cotidiene de la tigara. Are 27 de ani, privire catifelata, 2 copii, tatuaj si un sot care gateste bine si ii pregateste dimineata pachetel. Mi s-a parut misto Maria, genul ala de om care nu se sperie cand gaseste, din intamplare, fericirea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu