Conferinta la romani

Conferintele organizate la noi sunt, aproape de fiecare data, un bun prilej de a observa cat de inapoiati sunt romanii. Am fost astazi la una denumita popmpos ”Prima conferinta internationala: Case Pasive in Romania”, unde am constat, fara surpriza, urmatoarele chestiuni emblematice pentru felul in care sunt organizate evenimentele la noi:

- speakerilor romani li se pare firesc sa vorbeasca, la o conferinta internationala, in limba romana, chiar daca in program se anunta cu emfaza ca prezentarile sunt bilingve. Pe toata durata acestora, invitatilor straini (care au platit sa participe, ba chiar AU PLATIT MAI MULT decat romanii - ceea ce mi se pare o mare tiganie) nu le ramane decat sa se delecteze cu slide-urile proiectate, in general cu grafice, si sa incerce sa se deduca prezentarile din limbajul mimico-gestual al autorilor.

- discursul speakerilor romani contine o salata de abstractiuni - gen: politici publice, proiecte, programe, plan de actiune, strategie, diseminare de notiuni - folosite obsesiv si excesiv, in detrimentul faptelor, actiunilor concrete, masurilor luate, nu necesare. Baletul elegant executat este completat de o absenta cronica de cifre cand vine vorba despre rezultatele sau situatia din Romania. 

Exemplu: Conferinta se numeste ”Casele pasive in ROMANIA”. Aflam cate case pasive sunt in Germania (peste 8.000), cate au construit austriecii (peste 1.500), cate exista in Olanda, etc. Despre Romania - nimic. Intreb ”autoritatile”. mi se raspunde ca ”e greu de estimat, e o intreaga discutie aici, haideti sa ne intalnim sa discutam pe indelete”. Insist. ”Fie vorba intre noi, cred ca sunt vreo 3”. 

- ororea de a spune lucrurilor pe nume si mai ales si de a asuma niste declaratii. Este ceva obisnuit ca reprezentantul vreunui minsiter sau institutie sa dea un raspuns numai dupa ce i s-a promis solemn ca numele nu ii va fi publicat, desi e obligatia lui sa ofere informatii si explicatii in domeniul respectiv.

- participantii se impart in doua categorii: persoane varstnice posesoare de matreata si know-how (profesori, doctori, conferentiari, etc), excitati de inventarea prezentarilor pps si antreprenori scosi cu tot cu ochelarii si parfumurile lor din revistele de fashion, indivizi care s-au prins de miscare, si-au dat seama ca e cool sa fii destept si s-au apucat sa faca bani.

- aproape invariabil organizatorii se confrunta cu ”o mica problema tehnica”, videoproiectorul nu merge, laptopul face figuri, microfonul se aude intrerupt sau scoate zgomote infernale, prezentarea s-a ratacit, castile celor care au nevoie de traducere (in cazul fericit in care exista) nu functioneaza sau nu au fost impartite din timp de fufele alea imbracate office, cu functie si rol incert, asa ca toata lumea trebuie sa se opreasca pt impartirea lor, iar speakerul sa isi reia discursul.

- invitatii nu sunt cei din program, iar daca sunt, ordinea lor nu este respectata pentru ca de fiecare data lipseste cineva sau intarzie, sau trebuie sa plece mai devreme si da peste cap toata organizarea.

- daca pentru pauza de cafea sunt prevazute 15 minute, este de la sine inteles ca nimeni nu-si va relua locul decat dupa 45 de minute. 

- cafelele si mancarea in general trebuie consumate rapid si total pentru ca sunt moka.