Minune!

Mi-am adus aminte ca am blog!

Give pis a chance

Motan mi-aş fi dorit să fiu
Cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
Cu gheare şi musteţe lungi
C-un ochi verzui şi-un ochi căprui. (Nichita Stănescu)

saptamana-sfarsit

cosmoagonie

-Totul a pornit de la faptul că asta era ca un vapor. Si te-ai gandit ca trebuie sa o pui intr-un cerc care e pamantul.
-Nu, am zis ca asa s-a facut si lumea, de la bufnitura aia
Eu vroiam sa pun halba si nu nimeream punctuletul asta mic, incercam sa nu o pun in ocean, ma jucam eu cu mintea mea.
-S-a izbit chestia asta tare, asta a fost doua forte foarte puternice in cel mai mic punct. In locul ala, numai in locul ala se unesc ele, intr-un milimetru perfect, nu?
-Ala mic de tot?
-Ala frate micu ma, micu, pe care nici nu poti sa ti-l imaginezi tu sau eu, cel mai mic
-Atomul?
-Cred ca da, nu stiu ca nu ma pricep la fizica – a încercat claudiu sa ma invete dar mi-a zis eşti tută

destinatia new orleans cu escala in chile

fix atmosfera aia, de camera underground, ce aduna oameni impatimiti in jurul scrumierelor fumegande, in spatele cartilor de poker sau bridge. o chestie exclusivista, masculina, o atmosfera in care se strecoara doar chelnerul si din care razbat doar priviri ce cantaresc, masoara, dezbraca..

si mai sus, la mansarda, suspendata, o adunare vesela,dar nezgomotoasa, vie, indivizi intre doua varste, care asculta, zambesc si din cand in cand aplauda. trei oameni s-au gandit sa le faca o surpriza prietenilor lor. si-au adus costumul, saxofonul, percutia si vocea, s-au instalat pe un colt de masa si canta. destinatia new orleans cu escala in chile.

uneori schimbarea e

totul

Inbox (325)

Am cumparat un telefon.

Scriu despre asta pentru ca in urma cu cateva ore s-a stricat.

Am cumparat un telefon second-hand, de la un ex-ex-boyfriend.

Si interesant a fost ca ex-ex-boyfriendu' nu a apucat sa-si stearga, inainte de tranzactie, mesajele si contactele din agenda. Agenda am curatat-o treptat, in momentele de asteptare din statii de metrou si autobuz, pastrand numerele putinelor cunostinte comune. Mesajele..le-am pastrat mult timp nestiind ce sa fac. Nu stiu daca vreo pasiune subconstienta si nedeclarata pt telenovele, sau curiozitatea, sau "dorinta analizei psihicului uman" m-au facut sa le pastrez, cert e ca decenta m-a impiedicat multa vreme sa le citesc. dar alcoolul nu face casa buna cu decenta asa ca intr-o noapte am renuntat la fimlul de pe retroproiector si le-am citit.
si a fost asa de...dezamagitor. povestea asta e atat de oribil de universala. si oamenii astia care par puternici au atata nevoie de dovezi, de confirmari, sa le spuna mereu cineva ca sunt buni, sau rai, sau unici, sau sexy, sau puternici, sau sensibili, sau surprinzatori, in fine, altfel, sau cumva..

mi-am cumparat un telefon second-hand. si rezultatul e ca incep sa ma simt din nou bine. si sa cred ca oamenii sunt disensabili. oamenii, nu prietenii. si ca e mai greu sa fii prieten decat om.